Tagimoucia (Medinilla waterhousei) este o plantă care a fascinat botaniștii nu doar prin trăsăturile sale, ci și pentru faptul că este cea mai izolată floare din lume.
Planta este atât de rară, încât crește doar pe una dintre cele 330 de insule Fiji, putând fi întâlnită doar pe cele mai înalte creste și înflorind timp de doar trei luni pe an.
Tagimoucia (se pronunță tahng-ee-mow-theea) este floarea națională și pe cale de dispariție a insulelor Fiji, fiind totodată și una dintre cele mai rare flori de pe planetă, notează BBC.
Floarea se remarcă prin petalele albe cu nuanțe de roșu puternic, despre care localnicii știu că au în spate o poveste de dragoste tragică și frumoasă. Legenda locală este similară cu cea a lui Romeo și Julieta, iar bătrânii o transmit celor tineri.
„În urmă cu mult timp, cele două triburi Somosomo și Qamea erau în război. Fiica căpeteniei Somosomo și-a oferit inima unui războinic Qamea, dar tatăl ei îi promisese deja mâna altcuiva. Liderul Somosomo a aflat de poveste și a ordonat ca războinicul Qamea să fie omorât. Așa că fata, în durere, a urcat în vârful insulei, s-a așezat la pământ, a săpat și a lovit solul la gândul că își va pierde iubitul. Din acea săpătură s-a format Lacul Tagimoucia, iar lacrimile ei s-au transformat în primele flori tagimoucia. După ce a fost omorât războinicul Qamea, cele două culori de pe petalele florii reprezintă, în cultura fijiană, cei doi îndrăgostiți despărțiți la moarte”, a povestit Filomena Mitchell, o localnică în vârstă de 80 de ani.
Și chiar dacă tagimoucia este considerată comoara națională în Fiji și a intrat deja în memoria colectivă, mulți localnici au văzut-o la maturitate doar în fotografii. De exemplu, în 2013, imaginea florii a fost adăugată pe bancnota de 50 de dolari, în locul Reginei Elisabeta a II-a. Din cele 330 de insule Fiji, planta crește doar pe insula Taveuni, pe un munte la care se ajunge cu greu și pentru că la poale se află un lac. Și pentru că este unică și extrem de rară, floarea este văzută de locuitorii de pe insulă drept o comoară națională și un simbol al bunăstării și al norocului. Nu este de mirare că, atunci când studenții se pregătesc pentru ceremonia de absolvire, tagimoucia este frecvent cerută pentru a fi adăugată în ghirlandele festive.
„Este mai mică și mai delicată decât credeți! Am văzut tagimoucia doar de două ori până acum. În ambele situații eram în anul 1965, atunci când eram asistentă repartizată la un dispensar de pe coasa de est. La acea vreme, era mai ușor să urci pe munte din est. Dacă mergeți din vest, este o escaladare dificilă”, explicat Filomena Mitchell.
Cea mai mare floare fosilizată descoperită vreodată
O floare considerată dispărută de aproape 40 de ani a fost redescoperită în Ecuador